O Campanie de cariatate a Centrului Medical „Dr. Furtuna Dan”

10 povești din TRUSA DE CARITATE

De multe ori, trecem grăbiți pe lângă oameni aflați în suferință, fără să avem timpul sau disponibilitatea de a ne opri. Suferința este greu de înțeles atunci când nu îi cunoști povestea.

În campania TRUSA DE CARITATE ne-am apropiat de 10 familii defavorizate și le-am ascultat. Am aflat o mulțime de lucruri despre ele, de la povestea celei mai crunte sărăcii, la povestea unei lupte de ani de zile pentru recuperare medicală. Deși sunt foarte diferite, toate aceste familii au ceva în comun. Dragostea pentru copiii lor, puterea de sacrificiu și visul de a-i vedea bine.

Pentru fiecare dintre personajele acestor povești am pregătit pachete cu lucruri care ne-am dorit să le lumineze chipul în zâmbet, în preajma Sărbătorilor de Paște.

Mama era insarcinata in 8 saptamani cu fetita sa, cand a aflat ca baietelul sufera de autism

Familia are 4 membri – parintii, un baietel si o fetita. Au locuit intr-o mica localitate din Prahova, unde aveau o casuta cu 2 camere.

Baiatul a fost diagnosticat cu autism acum 3 ani, atunci cand mama era insarcinata cu fetita, in 8 saptamani. Acum micuta are un an, iar baiatul are putin peste 4 ani si jumatate.

Dupa primirea diagnosticului a inceput tratamentul, dar recuperarea baiatului nu a fost cea asteptata de doctor. Si-au vandut casuta si s-au mutat in Bucuresti, pentru a putea intensifica tratamentul. Acum tatal munceste de dimineata si pana seara, mama sta acasa cu cei doi copii si se preocupa mult de terapia baiatului.

Mama e optimista si afirma ca nu ii pare rau de nimic. Nu o intereseaza cat de grele sunt conditiile lor actuale, atat timp cat prin asta ii da o sansa baietelului ei.

Dintre cei 3 copii, 2 se lupta cu autismul. Al treilea a terminat clasa a V-a cu media 9.64.

Familia este compusa din 5 persoane, parintii si 3 copii. Tatal munceste de dimineata si pana tarziu in noapte. Cel mai mic dintre copilasi are TSA (tulburari in spectru autist), mijlociul are sindrom autist. Ambii sunt supusi intens la terapie. Pentru cel mic, aceasta a dat roade. Mai are probleme de concentrare, dar a inceput sa vorbeasca si merge la gradinita.

Baiatul mijlociu face terapie zilnic, de 7 ani. Este foarte iubitor si afectuos, dar rezultatele terapiei sunt lente si lupta parintilor cu boala copilului lor este istovitoare. Cu toate acestea, mama ii ramane un partener fidel de joaca, alaturi de terapeuti.

Baiatul cel mare are 12 ani. Este in clasa a VI si ii place foarte mult scoala.  A terminat clasa a V-a cu media 9.64.

Catre baiatul mijlociu a plecat Baoli, ursuletul de plus care a ne-a urmarit permanent in vreme ce pregateam pachetele. A fost o alegere inspirata, dupa cum am aflat de la mama. Baiatului ii plac tare mult plusurile, dar doar cele mari, asa cum este si Baoli.

Si hainele pe care le-am dus le-au produs bucurie. Dupa ce am plecat de la ei, mama ne-a trimis poze si mesaje de multumire:

Eu nu prea ma pricep la vorbe, insa cred ca poza cu piticul care tot indeasa haine pe el spune tot. Au fost foarte incantati, va multumim pentru aceasta bucurie!

Una dintre cele 4 fiice are 15 ani si tetrapareza spastica de la nastere.

Familia este compusa din parinti si 4 fete. Cele doua fete mai mari merg la liceu si invata foarte bine. Cea mare are 19 ani, urmatoarea fata are 17 ani si amandoua sunt pasionate de citit.

Cea de a treia fata are tetrapareza spastica de la nastere. Dupa o terapie indelungata, de acum un an a reusit sa mearga singura. Dar nu porneste fara ajutor, de teama sa nu cada.

Cea mai mica dintre fete este clasa a II-a si are 8 ani si jumatate.

Despre fata bolnavioara, mama ne-a povestit foarte mult. O defineste ca fiind un copil luptator, care lupta sa mearga. Terapia pe care o face da unele rezultate, dar intr-un timp foarte indelungat.

Fata merge la o scoala normala, aflata la 5 minute de casa. Dupa ani de terapie, de aproape un an reuseste sa mearga pe langa mama ei in drum spre scoala. Desi progresele sunt destul de lente, ei nu inceteaza sa spere ca intr-o zi fata va putea iesi singura din casa.

Mama singura, isi creste cei 6 copii cu foarte multa daruire.

E mama a 8 copii. Unul dintre ei s-a insurat si a plecat, altul a plecat odata cu tatal lui. Pe ceilalti 6 copii ii creste singura. Munceste greu, cara pamant pentru flori. A fost operata de cancer acum cativa ani, dar a ramas optimista in lupta sa de a-si creste frumos copiii.

Baiatul cel mare are 22 de ani si este un ajutor pentru mama. Urmatorul copil are 16 ani si este pasionat de dansuri sportive. Urmeaza doua fete, de 15 si de 12 ani, si un baiat de 10 ani.

Mezina, are 8 ani si este in clasa a II-a. Este micuta si slabuta si are mereu la ea o carte cu Dumnezeu din care citeste. Ii zice mandra mamei: „Vezi, mama, ca am invatat sa citesc?”. Tot ea ne-a facut o mica demonstratie cu cateva piruete. Este la dansuri de vreo doua saptamani, dar a prins mai demult miscarile de la fratii ei mai mari.

Aflati in vizita la ei, am fost impresionati, in special, de doua lucruri: colectia de medalii obtinute de copii la dansuri si felul in care sunt crescuti acestia – toti sunt veseli, comunicativi si foarte bine educati.

Familie cu doi copii, la limita cea mai de jos a saraciei.

Familia este compusa din parinti si doi copii, o fetita si un baiat. Traiesc la limita saraciei, nu au bani nici de mancare. Locuiesc intr-o garsoniera a carei chirie o plateste primaria. Baiatul are acum are 10 ani, iar fata va implini in august 6 ani.

Baiatului ii place scoala, dar de o saptamana nu se mai duce, deoarece nu are cu ce se imbraca si incalta, nu are rechizite si nimic din ce ii trebuie.

Mama munceste ca menajera, dar primeste foarte putini bani. Isi lasa copiii singuri cand pleaca la munca, pentru ca nu are de ales.

Pachetul pentru ei a fost mai special. Le-am dus ghiozdane pentru ambii copii si un set complet de rechizite pentru baiat. Am adaugat hainute potrivite si incaltari cu care baiatul se va putea duce cu drag la scoala.

O bunica ce isi creste nepotul parasit de mama.

Familia este compusa doar din bunica de 44 ani si nepotelul sau de 1 an si 2 luni. Fata ei (mama baiatului) a nascut cand inca era minora. Imediat ce a devenit majora a plecat in strainatate.

Femeia este foarte fericita ca a reusit sa ia copilul in plasament si ca acum micutul e in siguranta. Si-a dorit mult, sa reuseasca sa il puna pe picioare. L-a dus la medic pentru a fi vaccinat si l-a ajutat sa capete in greutate.

Inca de la telefon bunica isi lauda nepotul spunand ca e frumos ca o fata. Il iubeste enorm si singura ei dorinta e ca micutul sa creasca protejat si iubit.

Cand ne-a vazut, micutul ne-a daruit un zambet larg, tare frumos. Desi locuiesc intr-o gospodarie foarte modesta, se simte intre ei intelegerea si armonia.

O romanca, un sirian si copiii lor, veniti in Bucuresti dupa experiente dure de razboi

Mama romanca, tatal sirian, au venit in Romania acum peste un an, din zona de razboi. Au traversat experiente foarte traumatizante si totusi au ramas optimisti.

El lucreaza in constructii si s-au stabilit in Bucuresti unde locuiesc cu chirie, pentru ca aici se gaseste mai usor de lucru. Au 2 copii – o fetita de 3 ani si un baietel de 5 ani. Amandoi merg la gradinita. Mama isi descrie copiii ca fiind energici, sanatosi si rezistenti si foarte veseli. Au o situatie materiala dificila, dar sunt foarte preocupati sa ii creasca bine pe cei mici.

Cei mici nu au vorbit prea mult cu noi, dar ne-au studiat permanent, cu mare atentie. Baietelul a ales, dintre lucrurile duse de noi, o caciulita in dungi si, desi era destul de cald, nu si-a mai scos-o de pe cap.

Mama sarmana cu 4 copii, viseaza ca ei sa faca macar liceul.

Familia are 6 membri: parintii si 4 copii, dintre care 3 sunt fete. Doar tatal munceste, la o firma de curierat. Mama a muncit ca femeie de serviciu inainte sa o nasca pe mezina, care acum are doar un an.

Mama isi doreste ca toti copiii ei sa faca scoala, macar liceul, sa aiba un serviciu bun si „poate chiar sa lucreze la un birou”. Ea are doar 5 clase si deja se simte depasita de temele lor, nu ii mai poate ajuta.

Fata cea mare are 13 ani si este in clasa a VII a. Urmatoarea fata va implini 11 ani in aprilie. Baiatul are 6 ani. El merge la gradinita si parintii l-au inscris la scoala pentru toamna urmatoare.

Baiatului ii place foarte mult engleza pe care o invata foarte repede. Ii repeta mamei mereu „I love you” si toate cuvintele noi pe care le invata. Mama il incurajeaza in aceasta pasiune si ii place mult sa il auda.

Cu totii s-au bucurat foarte mult de lucrurile primite si au inceput sa le probeze indata ce am plecat.

O familie nevoiasa cu doi copii.

Este o familie nevoiasa, formata din parintii si 2 copii. Se intretin dintr-un singur salariu – cel al tatalui. Mama este casnica si se ocupa de copii.

Baiatul este in clasa a VII a. Este pasionat de internet, ca toata generatia, dar ii place si matematica. Merge zilnic la o asociatie unde isi face lectiile si primeste si o masa calda. „Multumesc lui Dumnezeu ca se tine de scoala”, ne spune mama.

Despre fetita, Daniela-Nicoleta, mama ne zice: „nu stiu daca are juma de metru”. Si are doar 12 kg la 4 ani. Mama a fost destul de ingrijorata in privinta ei, mai ales ca lumea ii spunea ca pare de 2 ani si jumatate, maxim 3. Dar doamna doctor a linistit-o: „cand isi va da drumul, nu se mai opreste din crescut. Fiecare are ritmul lui de crestere”.

Doi copii luati in plasament de asistenta maternala.

Familia este compusa din 4 persoane. Sotul a fost pensionat pe caz de boala. Are diabet, AVC, osteoporoza si o lista intreaga de alte boli. Au luat in plasament 2 copii – o fetita de 7 ani si un baietel de 10 luni. Fetei ii este destul de greu cu scoala. Sotul, pensionar, face temele cu ea.